Rugaciuni | Pilde – Povesti cu talc | Pagina 307
Acasă Blog Pagina 307

Telemeaua, pericolul neştiut din galantare. Un studiu recent arată ce otrăvuri mănâncă românii în fiecare zi. Este îngrozitor ce pot face unii pentru profit:

0

Una dintre cele mai iubite sortimente de mâncare de către români, brânza telemea, riscă să se transforme într-un pericol pentru sănătatea noastră. Un studiu realizat de Asociaţia Pro Consumatori a scos la iveală faptul că o treime din sortimentele de telemea de pe piaţa românescă conţine clorură de calciu, o substanţă folosită iarna pe şosele pentru prevenirea formării gheţii. Consumul acestei soluţii determină, pe termen lung, o serie de reacţii periculoase pentru organism: dureri de stomac, dureri de oase, aritmie cardiacă sau pietre la rinichi.

Tot APC a descoperit că pe piaţa românescă se vinde o specialitate de brânză bulgărească care nu conţine nicio urmă de lapte. Probabil tocmai de aceea are un preț imbatabil: 8,5 lei kilogramul.

Asociaţia Pro Consumatori (APC) a realizat un studiu pe brânzeturile care se vând în România, analizând 32 de sortimente de telemea care se vând în magazine. Cea mai interesantă descoperire a specialiştilor APC este aceea că la o treime din sortimentele analizate cheagul a fost înlocuit cu clorura de calciu, o substanţă folosită pe timpul iernii pentru a preveni formarea gheţii pe şosele. De ce? „Din motive economice.

Produsul se vinde la preţuri mai mici decât cheagurile naturale. Un litru de clorură de calciu costă 50 de lei, pe când aceeaşi cantitate de cheag costă de 2-3 ori mai mult. Jumătate din cantitatea produsă la nivel mondial se foloseşte în anotimul rece pentru prevenirea formării gheţii pe şosele. Clorura de calciu se mai foloseşte la dedurizarea apei din bazinele de înot, în construcţi, în industria de foraj şi metalurgie”, ne-a explicat Costel Stanciu, preşedintele APC.

Pe etichete o întâlnim cu codul E509 şi este folosită în alimentaţie ca aditiv întărire, de sporire a fermităţii ţesuturilor fructelor din conserve. O utilizare specială vizează sterilizarea masculilor de la speciile de animale, prin injectarea unei soluţii pe bază de clolură de calciu.

Substanţa provoacă pietre la rinichi

Ca să înţelegem cât de periculoasă este această substanţă pentru sănătate, preşedintele APC dă exemplu legislaţiei americane, care nu permite folosirea clorurii de calciu în produsele ecologice. „Această soluţie provoacă alergii, este bănuită de favorizarea cancerului mamar şi este considerată un factor de scădere a fertilităţii masculine. Acumularea clorurii de calciu în organism determină o serie de reacţii, printre care: gust calcaros în gură, dureri de stomac, greaţă şi vărsături, lipsa apetitului, sete extremă, dureri osoase, aritmie sau pietre la rinichi”, spune Costel Stanciu.

Sarea, folosită în exces

O altă problemă descoperită de specialiştii APC în sortimentele de brânzeturi analizate este aceea a folosirii în exces a sării. „Unele sortimente comercializate conţin chiar şi 6 grame de sare la 100 de grame de brânză telemea. Consumul excesiv de sare poate mări cantitatea de calciu eliminată prin urină, crescând astfel riscul de a suferi de osteoporoză. Excesul consumului de sare este asociat şi cu alte afecţiuni: atacul vascular celebral, cancerul de stomac, afecţiuni renale, apariţia pietrelor la rinichi şi a hipertensiunii arteriale”, spun cei de la APC în studiu. Un om are nevoie de 6 grame de sare zilnic, cantitate pe care şi-o poate lua din doar 100 de grame de brânză sărată, orice doză peste această cantitate reprezentând un exces periculos pentru sănătate. În cazul copiilor, Ordinul 1563/2008 emis de Ministerul Sănătăţii limitează consumul de sare la 1,5 grame la 100 de grame de produs.

„Avem de-a face cu un vid legislativ”

„În ultimii ani asistăm la un proces de «denaturare legală» a brânzeturilor din cauza vidului legislativ din acest domeniu, fapt care a dus atât la prejudicierea economică a producătorilor oneşti, cât şi la o afectare a intereselor consumatorilor, punându-le chiar sănătatea în pericol. În aceste condiţii, până când prin intermediul unor legi se va interzice producţia şi comercializarea unor astfel de produse, singura măsură menită să-i protejeze pe consumatori rămâne informarea acestora prin realizarea de studii care să demaşte astfel de practici”, ne-a spus Costel Stanciu, preşedinte APC.

Respectarea standardelor a devenit facultativă în 1998

Denaturarea sortimentelor de brânză telemea a început în anul 1998, când a fost abrogat standardul de stat. „În acel standard se specifica foarte clar că brânza telemea se prepară din lapte integral sau normalizat, pasteurizat, coagulat cu cheag sau pepsină, prin adăugare de culturi salecţionate de bacterii lactice. Telemeaua se vinde între clase de calitate şi la toate conţinutul de sare nu putea depăşi 4% din produsul finit. Începând cu anul 1998, toate standardele româneşti au devenit facultative, iar firmele şi-au realizat propriile standarde, cunoscute şi sub denumirea de standarde de firmă”, spune Costel Stanciu. Tot după 1998 brânza se comercializează fără a menţiona clasa de calitate. Practic, producătorii nu mai sunt limitaţi la folosirea ingredientelor, putând pune orice în brânză atâta timp cât scriu asta şi pe etichete.

Specialitatea de brânză din Bulgaria, produsă fără lapte

O altă problemă gravă este aceea a lactatelor fără lapte. Un exemplu este al unui sortiment care se vinde sub denumirea de „Specialitate din Bulgaria” (vândută vrac) sau „Specialitate Josi” (vândută în ambalaj) la un preţ de numai 8,5 lei pentru un kilogram. Stanciu spune că au testat această brânză într-un laborator acreditat, iar rezultatele au arătat că nu conţine lapte. Practic, aceste produse sunt făcute doar din grăsimi vegetale sau de balenă. De altfel, obţinerea unui astfel de preţ folosind laptele ca ingredient ar fi o minune economică. „Pentru obţinerea unui kilogram de brânză este nevoie de 6-10 litri de lapte. Chiar dacă laptele ar fi vândut cu un leu litrul de către fermier, numai laptele necesar ar duce preţul la 10 lei pentru un kilogram. Adăugând la asta costul de producţie, transportul şi profitul, preţul nu are cum să scadă sub 15 lei pentru un kilogram în cazul care se foloseşte lapte la producerea brânzei”, ne-a explicat Costel Stanciu. Spre exemplu, sortimentul de telemea proaspătă de la Napolact se vinde cu aproape 34 de lei kilogramul. „Dacă s-ar vinde cu informarea corectă şi la preţul corect, nu am avea nimic împotriva lor. Dar când aceste brânzeturi sunt vândute ca produse din lapte şi sub denumiri bine conotate în mentalul colectiv, avem de a face cu falsuri grosolane şi cu infractori care ar trebui pedepsiţi”, spune Costel Stanciu.

Alte probleme descoperite de APC

– Folosirea natamicinei (E235) în unele sortimente de brânză maturată cu pastă semi-tare, acest aditiv alimentar fiind suspect de favorizarea dezvoltării unor microbi patogeni. Totodată provoacă greaţă, vomă, anorexie şi iritarea pielii.

– Folosirea în anumite sortimente a unui aditiv (E1105) realizat din proteine extrase din ouă, cunoscut sub denumirea de lysozyme şi care poate provoca reaţii alergice.

– Folosirea nitratului de sodiu în unele sortimente de brânzeturi semi-tari. Unele studii au arătat că există riscuri cancerigene asociate cu acest aditiv alimentar.

Sursa: evz.ro

Of, Doamne, cat de DUREROS! Momente grele pentru Mirela Vaida! A ajuns cu baietelul ei de URGENTA LA SPITAL! Ce i-au spus medicii

0

Prezentatoarea de televiziune Mirela Vaida are un weekend nu tocmai plăcut. Vedeta a ajuns cu fiul ei la spital.

Vedeta, care este cunoscută telespectatorilor din postura de prezebtatoarea a unor emisiuni precum „Mireasă pentru fiul meu”, „Acces Direct” și „2k1”, are probleme cu fiul ei cel mic, Vladmiri.

Prezentatoarea de televiziune, care a venit bolnavă la emisiune, a ajuns cu micuțul la spital.

„Un altfel de weekend :(( #vladimir #deduminica #greucucopiimicisibolnavi”, le-a spus Mirela Vaida prietenilor săi virtuali.

Ea a explicat și ce a pățit băiețelul ei:

„Mulțumesc pentru încurajări și gânduri bune! Bebe are pneumonie interstițială..:((„.

sursa

Fata a vrut să-l testeze, i-a scris iubitului că relația s-a terminat, apoi s-a ascuns sub pat și a așteptat să audă ce face după ce citește. Reacția lui a făcut-o să intre în pământ de rușine! Ce a făcut bărbatul te va lăsa mască

0

Această poveste circulă de ceva vreme pe internet. este despre o femeie care a decis să își pună relația la încercare, dar a învățat o lecție foarte dură făcând asta. Iată cum a procedat și care a fost rezultatul care a distrus-o.

După ce pasiunea de la începutul relației s-a stins, această femeie a venit cu o ideea care ei i s-a părut genială. A vrut să-și testeze iubitul pentru a vedea ce simte el despre relația lor și care ar fi reacția lui dacă l-ar părăsi.

Așa că într-o bună zi femeia i-a scris acestuia o scrisoare în care îl anunța că relația lor s-a terminat, că i-a ajuns și că nu mai vede de ce ar continua așa. Tot ce voia era o reacție de la el, nu dorea cu adevărat să se despartă.

După ce a terminat scrisoare, a pus-o pe biroul iubitului ei, acolo unde știa că o va găsi foarte repede, apoi s-a ascuns sub patul lui, așteptând, pândind după reacția mult-dorită.

Când bărbatul a ajuns în sfârșit acasă și a citit scrisoarea, femeii nu i-a venit să creadă ce a spus. A început să fluiere, și a luat telefonul. A sunat pe cineva și i-a spus: ,,Bună, dragă. Proasta în sfârșit a înțeles care-i treaba, și-a dat seama că o înșel. În sfârșit m-a părăsit. Ce greșeală, relația asta. Sunt atât de fericit să fiu liber. Ce bine dacă te întâlneam pe tine înainte să o întâlnesc pe ea. Ne vedem curând!”.

Femeii nu-i venea să creadă, bărbatul și-a strâns câteva lucruri și a plecat. Imediat ce a auzit ușa închizându-se, a ieșit afară, dar pe birou era o a doua scrisoare. Când a citit-o a intrat în pământ de rușine, uite ce-i scrisese iubitul ei:

,,Data viitoare când mai încerci să mă păcălești, să ai grijă ca picioarele să nu-ți iasă de sub pat. Am plecat doar până la magazin. Ne vedem curând, Iubire.”.

Și-a lăsat COPILUL să se joace cu telefonul mobil ZILE la rând. La un moment dat, MAMA a observat ceva CIUDAT. Își privea copilul și nu înțelegea ce se ÎNTÂMPLĂ cu el. A decis să meargă la SPITAL. Medicii au fost ȘOCAȚI. Uite de pățise micuțul:

0


Se știe că folosirea în exces a telefonului mobil poate provoca anumite probleme tuturor utilizatorilor: aceștia riscă să devină mai nervoși, pot avea probleme cu vederea ori pot suferi de afecțiuni mult mai grave. La copii consecințele sunt mult mai îngrijorătoare.

Dacă ești părinte trebuie să știi că atunci când copilul tău se joacă pe un smartphone 30 de minute pe zi, acesta riscă să aibă întârzieri în dezvoltarea limbajului. Acestea sunt concluziile stabilite de un grup de medici din Canada, prezentate în cadrul unui congres anual al Societății de Pediatrie..

La studiu au participat 900 de copii, utilizatori ai telefonului mobil, cu vârste cuprinse între șase luni și doi ani. Aproximativ jumătate din numărul acestora au prezentat tulburări în comunicare.

Tot ce poți face pentru a preveni asemenea consecințe este să îți faci timp mai mult pentru a stabili o bună comunicare cu copilul tău.

Sursa: Realitatea.net

”Cu cât veţi face semnul Sfintei Cruci pe pernă şi pe faţă, cu atât mai mult vă va ajuta Duhul Sfânt, Care va izgoni de la voi aceste duhuri”

0

Părinte, vin tineri să vă întâlnească? Ce le spuneţi?

Păi ce să le spun? Uite ce e…

Întâi de toate îi primesc aici pe cei tineri căsătoriţi, fie că au copii, fie că nu. Vin mulţi, dar întâietate au aceştia, tinerii care vor să-şi facă o familie. Şi le spun aşa:

Uitaţi ce este… Dacă diavolul vă necăjeşte prin aprige tulburări şi necazuri, ori dacă vă vedeţi soţul ori soţia supărată, să ştiţi că nu trebuie să-l luaţi la rost atunci. Trebuie să spuneţi aşa cum spun şi eu: „Lasă, nu îi spun acum nimic. Îi voi spune eu mâine ceea ce am de spus!”.

Doar aşa veţi reuşi să nu vă mai agitaţi niciunul din voi, doar aşa vă veţi linişti şi nu veţi mai ajunge la lucruri pe care mulţi le cunoaşteţi mai bine decât mine.

Spuneţi, deci, numai atât: „Lasă, îi voi spune mâine ceea ce am de spus. Însă, până mâine voi răbda pentru Dumnezeu! Iar mâine, de este liniştit, vom sta şi vom discuta, îi voi spune unde a greşit şi cine are dreptate.

Cuvioşia voastră aşa faceţi?

Aşa fac!

De ce? Ce folos tragem din asta? Că, dacă stăm până mâine, poate celălalt crede că tăcem că face bine, că are el dreptate… Şi mai are rost să aşteptăm atunci?

Are. Ştii de ce fac aşa? Uite de ce:

Un Părinte înduhovnicit îmi spunea odată: „Frate, dacă vreodată te va năpădi gândul de a spune ceva rău cuiva, tu să spui aşa: Îi voi spune ăstuia tot ce am de spus, dar nu îi voi spune azi. Îi voi spune mâine! Mâine îi voi spune şi pentru azi!”.

Mă întrebi ce rost are? Iacă rostul: asta-i răbdarea şi aşa o înveţi.

Să răbdăm, deci, pentru Dumnezeu, măcar până mâine!

Păi, părinte, dacă vine bărbatul supărat acasă din cine ştie ce motive şi îşi ia soşia la rost şi la ocară pe nedrept, ea ce să facă? Să tacă până mâine?

Aşa. Să tacă. Să aştepte până mâine, când îi trece ocara.

Totul e să-i treacă şi, din nervii aceia, să nu facă ceva mai rău. Că se poate şi asta….

Se poate. Dar ştii frăţia ta, e o vorbă dreaptă şi înţeleaptă în popor şi este bine s-o cunoaşteţi. Spune ea aşa: “Mânia bărbatului nu lucrează niciodată dreptatea lui Dumnezeu!”.

Şi aşa este!

Mai vin pe la mine cupluri, soţ şi soţie. Şi le spun aşa: “Când vezi că soţul este supărat, tu ca soţie, n-ai voie să-l ocăreşti. Că omul, când e tulburat, fără să vrea vorbeşte ce nu trebuie. Şi uite aşa se înmulţesc tulburările”.

Deci să lase bărbatul în pace …. Soţia să-şi vadă de ale ei…

Da. Nu-l să-l lase în pace, ci să-l lase pe calea cea bună. Când el e amărât, ea să-l lase şi, când poate să se înţeleagă cu el, să-l aducă pe calea cea bună.

Păi… şi poate femeia să facă asta?

Poate, dece să nu poată?

Îmi spunea cineva cuvânt drept. Zice: “O femeie poate face bărbatul bun sau îl poate face rău”. Şi aşa este.

O femeie înţeleaptă este numai aceea care îl poate duce pe bărbat la spovedanie, care poate să se scoale noaptea la rugăciune alături de el, care îl poate învăţa a nu mai judeca greşit pe nimeni.

Adică. Făcând toate acestea, ea este femeia care îl poate aduce pe bărbat la Mântuire.

A venit odată cineva la mine să-mi, spună ca acasă se tot ocărau. Erau soţ şi soţie. Unul că a zis nu stiu ce, ea că de fapt el a spus nu ştiu ce… Până la urmă toată povestea asta a ajuns la urechea neamurilor şi ăia, oameni proşti, fără minte, s-au tulburat şi i-au divorţat.

Ăştia doi au venit atunci la mine să le dau un sfat, un cuvânt de folos. Stăteau aici, amândoi, şi când se uitau unul la altul – le dădeau lacrimile. Că ei nu se căsătoriseră ca să se despartă.

Eu i-am pus să facă următorul jurământ: de acum înainte nici el şi nici ea să nu îşi mai aducă aminte şi să nu-şi mai reproşeze nimic din ce a fost. Să fie amândoi ca şi cum ar fi fost născuţi astăzi. Şi, uite aşa, i-am împăcat.

Le-am spus: dacă neamurile au atâta duşmănie pe ei, să-şi vândă locuinţa şi să-şi cumpere alta, undeva unde să fie străini de rudele care îi amărau.

Le-am mai spus: Cu cât o să mergeţi mai mult la mărturisit, cu cât veţi face semnul Sfintei Cruci pe pernă şi pe faţă, cu atât mai mult vă va ajuta Duhul Sfânt, Care va izgoni de la voi aceste duhuri.

Părintele Proclu Nicau

Extras din “Convorbiri cu părintele Nicau – pustnicul din Munţii Neamţului”, Fabian Anton

”Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu există coincidențe. Faptul de a întâlni o anumită persoană ține de voia Domnului”

0

– Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

– Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.

– Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

– Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur.

– Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste?

– Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea. Adica toleranta presupune mandria. Or, intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata.

– Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot?

– In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu.

Extras din interviu cu Pr. Pantelimon de la Oașa, Formula AS, nr. 973, anul 2011.

”Vin din cealaltă lume” – o istorisire adevărată și cutremurătoare!

0

Istorisirea următoare constituie descrierea unei întâmplări adevărate petrecute cu cunoscutul scriitor și pictor Fotie Kontoglu.

„Într-o noapte, în Lunea Paștilor a anului 1964, după miezul nopții, înainte de a mă culca, am ieșit în mica grădină pe care o aveam în spatele casei noastre și m-am oprit puțin, privind cerul întunecat plin de stele. Un stareț sfințit îmi spusese odată că în jurul acestor ceasuri se deschid Cerurile. Aș fi stat acolo singur până dimineața ca unul fără de trup și fără nici o legătură cu pământul, dar m-am gândit că s-ar putea să se trezească cineva din casă și să se neliniștească văzând că lipsesc; de aceea am intrat în casă și m-am întins în pat.

Nu am apucat să adorm de-a binelea – nu știu dacă eram treaz sau adormit – când, deodată, am văzut înaintea mea un om cu o înfățișare ciudată. Era galben la față ca un mort, însă ochii îi avea deschiși și mă privea plin de frică. Fața sa era ca o mască, ca cea a unei mumii, cu pielea lucioasă, de un verde închis și lipită de cap, ce semăna cu unul de mort, având toate adânciturile. Gâfâia ca și cum ar fi alergat. Într-o mână ținea un lucru ciudat, neputându-mi sa seama ce este, iar pe cealaltă o ținea strânsă de piept, de parcă l-ar fi durut ceva.

Această făptură ciudată m-a făcut să mă înfiorez. Îl priveam, mă privea și el fără să vorbească, ca și cum aștepta să-l cunosc. Și într-adevăr, cu toate că era atât de ciudat, un glas parcă mi-a spus în minte:

– Este cutare…

De îndată ce am auzit glasul, l-am cunoscut cine este. Atunci și acela și-a deschis gura și a suspinat. Dar glasul său parcă venea de foarte departe, ca și cum ar ieși dintr-o fântână adâncă. Vedeam că se afla într-o mare agonie. Mâinile, picioarele, ochii, toate arătau că se chinuia. Deși eram înfricoșat, am vrut să merg spre el ca să-l ajut, însă acela mi-a făcut semn cu mâna să mă opresc și să nu mă apropii de el.

– VREAU SĂ MOR, DAR NU POT, a spus acela și a început să geamă atât de înfricoșător, încât am înghețat de groază.

Apoi mi-a spus:

– Nu am venit eu, ci „m-au trimis” aici. Tremur neîncetat și mă aflu într-o mare durere. Roagă-L pe Dumnezeu să I se facă milă de mine. Vreau să mor, dar nu pot. Ah, Fotie, toate pe care le-ai spus au ieșit adevărate. Îți aduci aminte când, cu trei zile înainte de a muri, ai venit la mine și mi-ai vorbit despre cele ale credinței? Erau la mine și alți doi prieteni de-ai mei, necredincioși și aceia ca și mine. În timp ce tu vorbeai, aceia râdeau. După ce ai plecat, prietenii mei mi-au spus: „Păcat de Fotie, să aibă o astfel de minte și să creadă în prostiile în care cred babele!”.

Într-o altă zi ți-am spus, ca de altfel de atâtea ori: „Fotie, adună bani, căci vei muri pe rogojină! Vezi, eu am atâția bani și încă mai vreau”. Dar tu mi-ai spus: „Ai făcut contract cu moartea cum că vei trăi atâția ani cât ai vrea tu, ca să trăiești bine la bătrânețea ta?”. Atunci eu ți-am răspuns: „Vei vedea câți ani voi trăi. Acum am 75. Voi trece de 100. Mi-am asigurat copii, fiul meu câștigă mulți bani, pe fiica mea am măritat-o cu un bogat din Etiopia, iar eu și femeia mea avem din belșug. Nu ca tine care asculți cele pe care le spun preoții…

Sfârșit creștinesc vieții noastre. Ce vei câștiga din sfârșit creștinesc? Totul este să ai bani în buzunar și de nimic să nu te intereseze. Eu să dau milostenie? Pentru ce i-a făcut pe săraci Dumnezeul tău cel mult-milostiv? Ca să-i hrănesc eu? Vă pune pe voi să-i hrăniți pe trântori, ca să mergeți în Rai… Ha, ha, ha! Eu sunt fiu de preot și cunosc bine aceste înșelătorii. Acestea să le creadă cei cu puțină minte, însă nu tu, Fotie, care ai o astfel de cultură, să te pierzi cu astfel de lucruri. Tu, așa cum mergi, vei muri înaintea mea și-ți vei păgubi și familia. Eu îți spun și îți dau și în scris, ca medic ce sunt, că voi trăi o sută zece ani”.

Spunând acestea, se răsucea încolo și încoace, ca și cum se prăjea pe grătar, scoțând din gură niște sunete ca mugetele:

– Ah! Ah! Oh!…

S-a liniștit pentru puțin apoi a spus iarăși:

– Acestea le spuneam, dar după puține zile am murit. Am murit și am pierdut pariul. Ce tulburare, ce frică am tras! Năucit, când mă afundam, când mă ridicam deasupra și strigam: „Milă! Milă!”. Dar nimeni nu mă auzea. Eram cuprins de un râu care mă învârtea ca pe un șoarece mort. Ce am tras până acum și ce trag! Ce agonie este aceasta? Toate pe care le-ai spus au ieșit adevărate. Tu ai câștigat pariul.

Eu, atunci când mă aflam în lumea în care trăiești tu, eram deștept. Eram medic și învățasem să vorbesc și să mă asculte toți, să-mi bat joc de credință, să discut despre lucruri palpabile…

ACOLO VA FI SCRÂȘNIREA DINȚILOR (Matei 13, 42).

Acum văd cât de palpabile sunt cele despre care spuneam atunci că sunt basme. Palpabilă este și agonia în care mă aflu. Ah, aceasta va fi viermele cel neadormit, aceasta va fi scrâșnirea dinților…

Spunând acestea, a dispărut de dinaintea ochilor mei și am auzit numai gemetele lui, care și ele se stingeau încet. M-a luat puțin somnul și la un moment dat am simțit cum mă împinge o mână rece. Am deschis ochii și-l văd iarăși înaintea mea. De data aceasta însă era mai înfricoșător și mai mic la trup. Era ca un copil mic, cu un cap mare de bătrân pe care-l mișca într-o parte și în alta. Și-a deschis gura și mi-a spus:

– Peste puțin se va lumina de ziuă și vor veni să mă ia cei care m-au trimis.

Atunci eu l-am întrebat:

– Cine te-a trimis?

Acela a spus niște cuvinte încurcate din care nu am înțeles nimic. După care mi-a zis:

– Acolo unde mă aflu, sunt și alții mulți din cei care își băteau joc de tine pentru credința ta. Acum au înțeles și ei că deșteptăciunea nu merge mai departe de cimitir. Mai sunt și alții, cărora le-ai făcut bine, însă ei te vorbeau de rău. Și cu cât îi iertai, cu atât aceia deveneau mai răi. Pentru că pe omul viclean bunătatea în loc să-l facă să se bucure, el se amărăște, deoarece îl face să se simtă biruit. Aceștia se află într-o stare și mai rea decât mine și nu pot ieși din închisoarea lor întunecoasă și să vină să te vadă, așa cum am făcut eu. Sunt chinuiți cu asprime, pentru că sunt loviți cu biciul dragostei, așa cum spunea un Sfânt…

Cât de diferită este lumea față de cum o vedeam noi. Cu totul invers față de percepția noastră inteligentă. Acum am înțeles că deșteptăciunea noastră a fost o prostie, cuvintele noastre niște banalități neînsemnate, iar bucuriile noastre mincinoase și înșelătoare.

Voi care Îl aveți pe Hristos în inimile voastre și pentru care cuvântul Său este adevărul, singurul adevăr, voi ați câștigat marele Pariu, care se face între credincioși și necredincioși, acest pariu pe care l-am pierdut eu, vrednicul de milă, și pentru care tremur și suspin și nu aflu liniște.

Sursa: marturieathonita.ro

O poveste cutremurătoare! Iată cuvintele pe care ar trebui să le rostim în fiecare zi!

0

În somn am văzut că am mers în Rai și un înger a venit să mă însoțească. Mergeam unul lângă altul printr-o încăpere uriașă plină de îngeri.

Povățuitorul meu s-a oprit la primul post de lucru și mi-a spus:

– Aici este Secția de Primire. Aici primim toate cererile, sub formă de rugăciune, care merg la Dumnezeu.

Am privit în jur. Tot locul acela era plin de îngeri care primeau și triau cererile scrise, ce se făceau stive voluminoase de hârtii și însemnări de la oamenii din toată lumea.

Apoi am mers mai departe printr-un culoar lung până ce am ajuns la al doilea post de lucru. Aici îngerul mi-a spus:

– Aceasta este Secția de Împachetare și Livrare. De aici se expediază bucuriile și binecuvântările la cei care le-au cerut.

Am luat aminte câtă mișcare era și aici. Nenumărați îngeri alergau încolo și-încoace, lucrând din greu, de vreme erau nenumărate dorințele care se ceruseră și trebuiau împachetate pentru a fi trimise pe pământ.

Am plecat de aici și, în capătul unui alt culoar lung, ne-am oprit la ușa unui post foarte mic. Spre marea meu uimire, acolo stătea numai un înger, fără să facă aproape nimic.

– Aici este Secția Mulțumirilor, mi-a spus încet îngerul meu. Părea a fi puțin rușinat.

– De ce aici nu este de lucru?, am întrebat.

– Este dureros, a suspinat îngerul. După ce oamenii primesc bucuriile, forte puțini sunt aceia care trimit mulțumiri.

– Dar cum poate mulțumi cineva lui Dumnezeu pentru binecuvântările pe care le-a primit?, am întrebat din nou.

– Foarte simplu, a răspuns îngerul. Trebuie să spui numai atât: Îți mulțumesc, Dumnezeul meu!

– Dar, mai exact, pentru ce trebuie să mulțumim?

– Dacă ai alimente în frigider, haine pe tine, un acoperământ deasupra capului tău și un loc unde să dormi, ești mai bogat decât 75% din oamenii acestei lumi. • Dacă ai bani în bancă, în portofel și ceva mărunțiș într-o tipsie, ești printre 8% dintre oamenii care duc o viață prosperă. • Dacă te trezești astăzi mai sănătos decât erai ieri, ești mai binecuvântat decât toți cei care nu vor supraviețui până mâine. • Dacă nu ai trăit niciodată experiența fricii de război, a singurătății închisorii, a agoniei chinuirii și a săgetăturilor foamei, ești înaintea a 700.000 de oameni de pe acest pământ. • Dacă te poți ruga într-o biserică fără să fi atacat, arestat sau executat, te vor invidia cu siguranță în jur de 3.000.000.000 de oameni din această lume. • Dacă părinții tăi sunt încă în viață și sunt încă împreună, ești un om rar. • Dacă poți ține capul sus și să zâmbești, ești o excepție pentru toți cei care trăiesc în nesiguranță și în deznădejde.

– Am înțeles, am spus eu. Dar acum ce să fac? Cum să încep?

– Să spui: Slavă Ție, Dumnezeule, pentru toate!, mi-a spus zâmbind îngerul meu. Să numeri binecuvântările primite și să conștientizezi cât de privilegiat ești.

Articol relatat de portalul marturieathonita.ro

Rugăciune de mulțumire:

Doamne, Iisuse Hristoase, Dum­ne­zeul nostru, Dumnezeule a toată milosti­vi­rea și îndurarea, Care ai ne­­măsurată milă, nespusă și neajunsă iubire de oa­meni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică și cu cutremur, aduc Ție mul­țu­mire pentru binefa­cerile de care m-ai învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău. Te slă­vesc, Te laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și făcător de bine. Și iarăși căzând înaintea Ta, îți mulțu­mesc și cu smerenie mă rog nemăsu­ratei și negrăitei Tale milostiviri, ca și de acum înainte să-mi dăruiești faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine și de aproapele meu. Izbăvește-mă de tot răul și necazul. Dăruiește-mi liniște. Și mă învrednicește ca în toate zilele vieții mele totdeauna mulțu­mire să-Ți aduc și să grăiesc și să cânt cele preabune Ta­tălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Maica Domnului aduce liniştea în familia ta! Părintele Cleopa te învaţă rugăciunea ei în 20 de cuvinte!!! Alungă orice tulburare şi coboară mila lui Dumnezeu în casa ta!

0

Și așa s-a dus ura, s-a risipit iuțimea, tulburarea, dorința de răzbunare și s-a liniștit familia. Datorită cui? Maica Domnului cu mila ei, cu îndurarea ei, a coborât mila lui Dumnezeu peste acele suflete care o cheamă în ajutor.

În casele unora, după cum vine la urechea noastră, este mare tulburare. Nu se împacă soțul cu soția, nu se iubesc frații; se bat, se judecă, se ceartă și este mare neorânduială.

Și atunci, văzând biata mamă atâta zbucium în familia ei, sau tata, sau bunicul, care este mai credincios, pune mâna pe un acatist al Maicii Domnului, îngenunchează undeva singur într-o cameră și începe a se ruga: „Maica Domnului, liniștește casa noastră, liniștește pe tata, pe mama, pe copii, pe ceilalți și dă-le înțelegere, dragoste și alinare!”

Si așa s-a dus ura, s-a risipit iuțimea, tulburarea, dorința de răzbunare și s-a liniștit familia. Datorită cui? Maica Domnului cu mila ei, cu îndurarea ei, a coborât mila lui Dumnezeu peste acele suflete care o cheamă în ajutor.

***

Altă rugăciune către Maica Domnului

O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.

Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstoriților noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății. Așa, Doamnă preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor.

Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin.

Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sursa: Ne vorbește Părintele Cleopa 8, Ediția a III-a.

„Eu sunt preot la o biserică mare… Într-o zi, m-a chemat o bătrână să-i fac o sfeștanie. Sun la ușă și îmi răspunde nepoțelul. Zic: „Salut, puștiule, bunica e acasă?” Ce mi-a răspuns copilul ălă… Am crezut că mor de râs! O credeam femeie serioasă!”

0

Un preot a făcut publică pe internet o întâmplare amuzantă ce s-a petrecut în preajma sărbătorilor pascale.

„Una dintre enoriașele noastre are câțiva nepoți tare haioși. Cel mai mic dintre ei se afla în vacanța de Paște la bunica lui.

Pe când se juca cu trenulețele sale s-a gândit să o întrebe ceva pe bunica sa care spăla vase în bucătărie.

– Mamaie, tu de ce nu-ți faci un iubit, acum că tataie e în ceruri?

– Dragul meu, iubitul meu  acum e televizorul. Pot să mă uit la el toată ziua. Sunt o groază de filme și seriale la care mă amuz. Eu sunt fericită cu iubitul meu, televizorul.

Mai târziu, bunica a deschis televiziorul. Din păcate, nu se știe ce s-a întâmplat, dar recepția nu era prea bună. Ori se stricase televizorul, ori firma de cablu avea probleme. Bunica a început să apese pe toate butoanele televizorului, sperând că îl va face să meargă. Din păcate, nu a mers. Frustrată, a început să lovească televizorul.

Băiețelul care se juca pe jos, a auzit soneria și s-a grăbit să deschidă ușa profitând de neatenția bunicii. La ușă eram eu, preotul de la biserica din apropiere.

– Salut, puștiule! Bunica e acasă? I-am adus paște, așa cum m-a rugat…

– Mamaie e în dormitor, își bubuie iubitul.”

Te-ar putea interesa si..

Fetița de 4 ani a venit acasă cu lacrimi în ochi....

O mamă din Colorado a avut parte de o surpriză de proporții, după ce și-a trimis fiica la grădiniță The Children’s Academy, o grădiniță privată...